Robert MONROE - "Calatorii extracorporale" - DAR SAU NEFERICIRE

DAR SAU NEFERICIRE?

EEC propriu-zise sunt precedate, în majoritatea cazurilor, de o aşa-numită „pre-cunoaştere”, ce apare în momentul relaxării dinaintea desprinderii de corpul fizic. În timp ce stau întins pe canapea încercând să mă relaxez, în faţa ochilor îmi apare de fiecare dată, una şi aceeaşi imagine însoţită de un şuierat. Este vorba de o uşă de formă dreptunghiulară, prinsă în balamale doar la unul din capete (cel de sus) şi balansându-se până la un unghi de 45°. În spatele uşii, se deschide o gaură perfect rotundă. Aproape întotdeauna, această imagine este urmată de „anticiparea” mintală a unor întâmplări ce urmează să aibă loc într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Să fie oare vorba de ceea ce parapsihologii numesc „vise premonitorii”?

Iată câteva exemple în acest sens.

5/7/59

Dimineaţă devreme. Eram pe cale dea mă urca la bordul unui avion comercial, în uşa avionului, l-am zărit pe D.D., pe care îl cunosc de peste zece ani. M-am urcat în avion şi m-am aşezat pe unul din locurile libere. Avionul era pe punctul de a decola. Lângă mine, se afla un grup de oameni, printre care şi un tânăr de culoare. Vorbeau tare şi păreau cu toţii foarte bucuroşi la gândul că tânărul negru avea să meargă şi el cu ei. Grupul era format din doi negri mai în vârstă, o femeie albă şi tânărul negru. Dându-şi seama că avionul era pe punctul de a decola, cei patru au trecut pe lângă mine şi şi-au ocupat locurile. Prietenul meu, D.D., s-a urcat şi el în avion, aşezându-se pe unul din locurile din faţa mea. În sfârşit, avionul a decolat, continuând însă să zboare la joasă altitudine (puţin deasupra pomilor şi caselor). La un moment dat, am auzit vocea stewardesei, care, în ciuda tremurului din glas, ne îndemna totuşi să ne păstrăm calmul, în clipa următoare, avionul s-a prăbuşit, izbindu-se cu putere de caldarâm. Eu am sărit (sau am fost aruncat) de la o înălţime de peste doi metri, în vreme ce avionul a mai înaintat câţiva metri, după care s-a oprit pe terenul viran dintre două blocuri. Peste tot în jur se înălţau nori deşi de fum.

Primul meu gând a fost să-i mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viaţă, în al doilea rând, m-am gândit la ai mei, care îşi făceau poate griji, ştiindu-mă plecat cu avionul acela şi mi-am spus că trebuia neapărat să le dau un semn de viaţă. În afară de asta, vroiam să încerc să salvez măcar câţiva dintre pasagerii deşi ştiam că, practic, nu mai avea nici un rost. Apropiindu-mă de avionul cuprins de flăcări, l-am văzut pe pilot, care, privindu-mă uluit, m-a întrebat de ce dintre toţi pasagerii, eu am fost cel ales să supravieţuiesc. Asta mă întrebam şi eu.

Nu era prima oară că aveam asemenea vise premonitorii. Şi, de fiecare dată, viziunea mea se „potrivea” cu evenimente ce aveau să aibă loc într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Aşa, de exemplu, cu doi ani înainte de a ne muta într-un orăşel din sudul ţării, am „văzut” (şi încă în cele mai mici amănunte) casa în care aveam să locuim. Cel mai ciudat era că, la ora la care am avut eu acea viziune, nu aveam nici cea mai mică intenţie de a ne muta în sud. Altă dată, aflându-mă în birou, am văzut pe peretele din faţa mea, scrise cu litere de culoare roşie, două cuvinte: „Nivelul uleiului”, O oră mai târziu, aflându-mă la volanul maşinii mele (pe care o cumpărasem de curând), am văzut aprinzându-se beculeţul care mă avertiza că uleiul era pe sfârşite. Or, maşina fiind aproape nouă şi neavând la bord decât vreo opt sute de kilometri, nu aş fi avut de ce să mă gândesc la o asemenea eventualitate. Şi totuşi, uleiul se scurgea pe undeva, lucru cu atât mai surprinzător, cu cât era vorba de o maşină nouă.

Toate aceste premoniţii sunt precedate, mai întâi de un şuierat şi apoi de senzaţia de deschidere a valvei. Schematic, lucrurile s-ar prezenta astfel:

Ş (şuierat) ă V (deschiderea valvei) ă P (premoniţie)

Se poate întâmpla însă şi ca premoniţiile mele să nu se adeverească (sau, cel puţin, să nu se fi adeverit încă).

Iată câteva exemple în acest sens.

3/8/60         ^:

Şuierat/valvă: Văd sus, deasupra capului, un avion cu flaps-urile şi trenul de aterizare coborâte. Se prăbuşeşte în spatele unui deal din apropiere, iar eu şi soţia mea alergăm într-acolo să dăm o mână de ajutor. Ajungem destul de repede lângă avionul care tocmai luase foc. Îmi dau seama de pericolul care ne ameninţă pe toţi şi mă întorc spre ceilalţi, spunându-le să stea deoparte, pentru că, oricum, nu-i mai putem ajuta cu nimic pe cei dinăuntru.

5/11/61

Şuierat/valvă: Stau singur în faţa casei. Cerul este aproape senin. Văd o formaţie de avioane, care se apropie, astfel că îmi pot da seama că nu sunt nici avioane obişnuite şi nici rachete.

Sunt foarte multe, de ordinul sutelor. Nu seamănă cu nici unul din avioanele pe care le-am văzut până acum. Parcă n-ar avea aripi. Toate sunt foarte mari, late de aproximativ nouă sute de
metri şi sunt în forma de V. Nu au fuselaj, iar pasagerii ocupă cele două sau trei punţi laterale. Zborul lor maiestuos inspiră forţă, creându-mi un sentiment de uimire şi de teamă. Teamă
mai ales la gândul că s-ar putea să nu fie create de mâna omului.

20/10/62

Şuierat/valvă: Mă aflu, împreună cu alţi oameni, pe o stradă de la periferia oraşului. Privind în sus, văd nişte avioane total diferite de cele pe care le-am văzut până acum, fără elice şi fără reacţie (par a fi rachete, dar nu chimice). Trei dintre ele coboară în picaj. Apropiindu-se, le pot vedea mai bine. Sunt negre şi au hublouri pătrate, albe. În schimb, nu au aripi. Cele trei avioane zboară acum pe deasupra unei străzi laterale. La trecerea lor, casele şi clădirile se prăbuşesc, dar nu dărâmate de bombe, ci de altceva, emis chiar de aceste avioane.

Toţi săpăm acum şanţuri de apărare, în care să ne adăpostim.

12/6/63

Şuierat/valvă: întreaga populaţie a oraşului în care locuim încearcă să plece. Printre ei şi familia mea. Nu mai există benzina, iar curentul electric a fost întrerupt, dar nu ca urmare a unui război atomic sau a unor precipitaţii radioactive. Toţi au sentimentul că a venit sfârşitul lumii şi al civilizaţiei, datorat unor factori scăpaţi de sub control.

Sper din tot sufletul ca toate acestea să nu fie altceva decât simple halucinaţii.

Urmeaza : Robert MONROE - "Calatorii extracorporale" - CEL DE-AL DOILEA CORP