DAR SAU NEFERICIRE?
EEC propriu-zise sunt precedate, în majoritatea cazurilor, de o
aşa-numită „pre-cunoaştere”, ce apare în momentul relaxării dinaintea
desprinderii de corpul fizic. În timp ce stau întins pe canapea încercând să mă
relaxez, în faţa ochilor îmi apare de fiecare dată, una şi aceeaşi imagine
însoţită de un şuierat. Este vorba de o uşă de formă dreptunghiulară, prinsă în
balamale doar la unul din capete (cel de sus) şi balansându-se până la un unghi
de 45°. În spatele uşii, se deschide o gaură perfect rotundă. Aproape
întotdeauna, această imagine este urmată de „anticiparea” mintală a unor
întâmplări ce urmează să aibă loc într-un viitor mai mult sau mai puţin
îndepărtat. Să fie oare vorba de ceea ce parapsihologii numesc „vise
premonitorii”?
Iată câteva
exemple în acest sens.
5/7/59
Dimineaţă
devreme. Eram pe cale dea mă urca la bordul unui avion comercial, în uşa
avionului, l-am zărit pe D.D., pe care îl cunosc de peste zece ani. M-am urcat
în avion şi m-am aşezat pe unul din locurile libere. Avionul era pe punctul de
a decola. Lângă mine, se afla un grup de oameni, printre care şi un tânăr de
culoare. Vorbeau tare şi păreau cu toţii foarte bucuroşi la gândul că tânărul
negru avea să meargă şi el cu ei. Grupul era format din doi negri mai în
vârstă, o femeie albă şi tânărul negru. Dându-şi seama că avionul era pe
punctul de a decola, cei patru au trecut pe lângă mine şi şi-au ocupat
locurile. Prietenul meu, D.D., s-a urcat şi el în avion, aşezându-se pe unul
din locurile din faţa mea. În sfârşit, avionul a decolat, continuând însă să
zboare la joasă altitudine (puţin deasupra pomilor şi caselor). La un moment
dat, am auzit vocea stewardesei, care, în ciuda tremurului din glas, ne îndemna
totuşi să ne păstrăm calmul, în clipa următoare, avionul s-a prăbuşit,
izbindu-se cu putere de caldarâm. Eu am sărit (sau am fost aruncat) de la o
înălţime de peste doi metri, în vreme ce avionul a mai înaintat câţiva metri,
după care s-a oprit pe terenul viran dintre două blocuri. Peste tot în jur se
înălţau nori deşi de fum.
Primul meu
gând a fost să-i mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viaţă, în al doilea
rând, m-am gândit la ai mei, care îşi făceau poate griji, ştiindu-mă plecat cu
avionul acela şi mi-am spus că trebuia neapărat să le dau un semn de viaţă. În
afară de asta, vroiam să încerc să salvez măcar câţiva dintre pasagerii deşi
ştiam că, practic, nu mai avea nici un rost. Apropiindu-mă de avionul cuprins
de flăcări, l-am văzut pe pilot, care, privindu-mă uluit, m-a întrebat de ce
dintre toţi pasagerii, eu am fost cel ales să supravieţuiesc. Asta mă întrebam
şi eu.
Nu era prima oară că aveam asemenea vise premonitorii. Şi, de fiecare
dată, viziunea mea se „potrivea” cu evenimente ce aveau să aibă loc într-un
viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.
Aşa, de exemplu, cu doi ani înainte de a ne muta într-un orăşel din
sudul ţării, am „văzut” (şi încă în cele mai mici amănunte) casa în care aveam
să locuim. Cel mai ciudat era că, la ora la care am avut eu acea viziune, nu
aveam nici cea mai mică intenţie de a ne muta în sud. Altă dată, aflându-mă în
birou, am văzut pe peretele din faţa mea, scrise cu litere de culoare roşie,
două cuvinte: „Nivelul uleiului”, O oră mai târziu, aflându-mă la volanul
maşinii mele (pe care o cumpărasem de curând), am văzut aprinzându-se beculeţul
care mă avertiza că uleiul era pe sfârşite. Or, maşina fiind aproape nouă şi
neavând la bord decât vreo opt sute de kilometri, nu aş fi avut de ce să mă
gândesc la o asemenea eventualitate. Şi totuşi, uleiul se scurgea pe undeva,
lucru cu atât mai surprinzător, cu cât era vorba de o maşină nouă.
Toate aceste premoniţii sunt precedate, mai întâi de un şuierat şi apoi
de senzaţia de deschidere a valvei. Schematic, lucrurile s-ar prezenta astfel:
Ş (şuierat) ă V
(deschiderea valvei) ă P (premoniţie)
Se poate întâmpla însă şi ca premoniţiile mele să nu se adeverească
(sau, cel puţin, să nu se fi adeverit încă).
Iată câteva exemple în acest sens.
3/8/60 :
Şuierat/valvă:
Văd sus, deasupra capului, un avion cu flaps-urile şi trenul de aterizare
coborâte. Se prăbuşeşte în spatele unui deal din apropiere, iar eu şi soţia mea
alergăm într-acolo să dăm o mână de ajutor. Ajungem destul de repede lângă
avionul care tocmai luase foc. Îmi dau seama de pericolul care ne ameninţă pe
toţi şi mă întorc spre ceilalţi, spunându-le să stea deoparte, pentru că,
oricum, nu-i mai putem ajuta cu nimic pe cei dinăuntru.
5/11/61
Şuierat/valvă:
Stau singur în faţa casei. Cerul este aproape senin. Văd o formaţie de avioane,
care se apropie, astfel că îmi pot da seama că nu sunt nici avioane obişnuite
şi nici rachete.
Sunt
foarte multe, de ordinul sutelor. Nu seamănă cu nici unul din avioanele pe care
le-am văzut până acum. Parcă n-ar avea aripi. Toate sunt foarte mari, late de
aproximativ nouă sute de
metri şi sunt în forma de V. Nu au fuselaj, iar pasagerii ocupă cele două sau trei punţi laterale. Zborul lor maiestuos inspiră forţă, creându-mi un sentiment de uimire şi de teamă. Teamă
mai ales la gândul că s-ar putea să nu fie create de mâna omului.
metri şi sunt în forma de V. Nu au fuselaj, iar pasagerii ocupă cele două sau trei punţi laterale. Zborul lor maiestuos inspiră forţă, creându-mi un sentiment de uimire şi de teamă. Teamă
mai ales la gândul că s-ar putea să nu fie create de mâna omului.
20/10/62
Şuierat/valvă:
Mă aflu, împreună cu alţi oameni, pe o stradă de la periferia oraşului. Privind
în sus, văd nişte avioane total diferite de cele pe care
le-am văzut până acum, fără elice şi fără reacţie (par a fi rachete, dar nu
chimice). Trei dintre ele coboară în picaj. Apropiindu-se, le pot vedea mai
bine. Sunt negre şi au hublouri pătrate, albe. În schimb, nu au aripi. Cele
trei avioane zboară acum pe deasupra unei străzi laterale. La trecerea lor,
casele şi clădirile se prăbuşesc, dar nu dărâmate de bombe, ci de altceva, emis
chiar de aceste avioane.
Toţi săpăm acum şanţuri de
apărare, în care să ne adăpostim.
12/6/63
Şuierat/valvă:
întreaga populaţie a oraşului în care locuim încearcă să plece. Printre ei şi
familia mea. Nu mai există benzina, iar curentul electric a fost întrerupt, dar
nu ca urmare a unui război atomic sau a unor precipitaţii radioactive. Toţi au
sentimentul că a venit sfârşitul lumii şi al civilizaţiei, datorat unor factori
scăpaţi de sub control.
Sper din tot sufletul ca toate acestea să nu fie altceva
decât simple halucinaţii.