Welcome!

luni, 27 februarie 2012

Robert MONROE - "Calatorii extracorporale" - "PENTRU CA ASA SCRIE IN BIBLIE"



„PENTRU CĂ AŞA SCRIE ÎN BIBLIE”
Presupunând că, în afară de Corpul fizic, există şi un al Doilea Corp (eteric sau astral), care nu moare o dată cu primul, supravieţuind deci sfârşitului existenţei materiale, se naşte în mod firesc următoarea întrebare: Unde se duc după moarte toate corpurile astrale?
Până în momentul de faţă, în doisprezece ani de activităţi non-fizice, nu am găsit nici o dovadă concretă a existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii de după moarte într-un loc numit rai (în accepţiunea biblică a acestor noţiuni). Sau poate că am întâlnit aceste dovezi, dar, pur şi simplu, nu le-am recunoscut.
Oricum, dacă există, raiul şi iadul se află cu siguranţă în Sfera II.
În călătoriile mele extracorporale, înainte de a intra în Sfera II propriu-zisă, a trebuit întotdeauna să trec printr-un „strat” (sau o zonă) situat foarte aproape de Sfera I (aici şi acum).
Este vorba de un ocean de culoare neagră, însetat, în care cele mai uşoare mişcări stârnesc furia unor fiinţe ciudate, care îi muşcă pe cei care le deranjează.
Este ca şi cum ai fi o „momeală” plutind la suprafaţa acestui imens ocean. Ceea ce trebuie să faci este să te mişti foarte încet şi să nu dai nici o atenţie „peştilor” curioşi care îţi vor da târcoale. Numai astfel vei putea trece, fără probleme, prin apa aceea neagră şi ameninţătoare. Dacă însă te mişti prea tare sau încerci să-i înfrunţi pe ciudaţii locuitori ai apei negre, aceştia se vor repezi să te muşte, să te zgârie sau să te tragă după ei, în cine ştie ce străfunduri înspăimântătoare.
Să fie acesta iadul populat de „demoni” şi de „draci”? În ciuda faptului că par nişte creaturi de-a dreptul subumane, aceştia pot totuşi acţiona şi gândi independent.
Cine şi ce sunt ei? Nu ştiu. Şi asta pentru că nu am ţinut neapărat să aflu.
Dar dacă Sfera II pare să „conţină” destule „porţiuni de iad” şi aproape nici una de rai, atunci unde vom afla îndrumare şi lumină veşnică? Unde este Dumnezeu? Unde este raiul la care ne închinăm?
Şi totuşi, atunci când mă aflu în Sfera II, mi se întâmplă uneori să „asist” la ceva foarte ciudat.
În toiul unei activităţi oarecare, se aude, deodată, un Semnal îndepărtat, ca un sunet de trâmbiţă. Toţi recepţionează Semnalul cu calm, oprindu-se în acelaşi timp din vorbit sau din orice altă activitate. Este Semnalul sosirii Lui (sau Lor) în regat. Cei de-acolo însă nu se prosternează şi nici nu cad în genunchi în faţa Lui, atitudinea lor trădând mai curând spirit practic decât fanatism religios. Fiind deja obişnuiţi cu asemenea „apariţii”, le acceptă ca atare, respectându-le şi supunându-li-se fără rezerve.
În clipa în care aud Semnalul, toate entităţile însufleţite se întind pe jos — impresia mea este că pe spate, cu trupul arcuit, pentru a-şi expune abdomenul (nu organele genitale), cu capul întors într-o parte, pentru ca nimeni să nu-L vadă când trece. Scopul pare a fi formarea unei cărări de trupuri vii, peste care să treacă El. Uneori, se întâmplă să „aleagă” din acest pod viu o anumită persoană, despre care, începând din clipa aceea, nu se va mai auzi nimic şi pe care nimeni nu o va mai vedea vreodată. Expunerea abdomenului nu este altceva decât o formă de manifestare a credinţei şi supunerii totale, ştiut fiind că abdomenul reprezintă tocmai partea cea mai vulnerabilă a corpului. Nimeni nu se mişcă (nici măcar nu gândeşte) atunci când trece El.
După aceea însă, toată lumea se ridică în picioare şi îşi reia activitatea. Nimeni nu comentează (nici măcar în gând) cele întâmplate, toţi acceptând venirea şi plecarea Lui ca pe ceva ce face parte din viaţa lor.
Este acesta Dumnezeu? Sau Fiul lui Dumnezeu? Sau reprezentaAtul Său? Nu ştiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu